Centrul Mondial al Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi se află la Brăila de peste șapte decenii, la Catedrala Mitropolitană a rușilor lipoveni, care adăpostește moaștele primului Mitropolit al rușilor staroveri, Ambrozie. Aici sunt hirotoniți preoți pentru bisericile de rit vechi din toată lumea.
Biserica Ortodoxă Rusă de Rit Vechi, cunoscută sub numele de ‘Biserica lipovenească’, cuprinde credincioșii ortodocși ruși veniți în Țările Române, începând cu prima jumătate a secolului al XVIII-lea, ca urmare a persecuției și terorii dezlănțuite de Biserica Ortodoxă Rusă și autoritățile rusești, pentru că nu au fost de acord cu reformele în ritualul cultului inițiate de Patriarhul Nikon, la mijlocul secolului al XVII-lea. În timpul perioadei de persecuție, o parte dintre membrii mișcării împotriva reformei lui Nikon au fugit în Polonia, Austria, Suedia, Prusia, Moldova, Dobrogea, iar cu timpul au ajuns și în America de Nord, Manciuria și chiar în Australia.
Primele comunități de lipoveni din România sunt cele din satele Lipoveni (1724) și Manolea (1743), ambele în județul Suceava. S-au constituit apoi comunitățile din Sarichioi, Jurilovca și Slava Rusă, toate din județul Tulcea.
Din punct de vedere organizatoric, la 28 octombrie 1846 a luat ființă Mitropolia de Rit Vechi de la Fântâna Albă (Bucovina de Nord), primul ierarh fiind mitropolitul Ambrozie, fost anterior mitropolit al Bosniei și Herțegovinei. Alegerea lui Ambrozie ca Mitropolit a marcat constituirea comunităților creștine de rit vechi într-o Biserică autonomă, ce cuprinde toți credincioșii de rit vechi din Europa, America și Australia.
Succesorii lui Ambrozie au purtat titlul de mitropolit, fiind recunoscuți conducători spirituali ai tuturor credincioșilor creștini de rit vechi din lume, statut și recunoaștere ce și le mențin și astăzi.
La 28 iunie 1940, datorită ocupării Bucovinei de Nord de către Uniunea Sovietică, mitropolia creștinilor de rit vechi s-a mutat de la Fântâna Albă la Brăila, unde funcționează și în prezent, cu prerogative de conducere spirituală asupra tuturor coreligionarilor din lume. ‘Mitropolia de rit vechi s-a mutat la Brăila, pentru că Brăila nu era prea departe de Bucovina — unde avem cea mai nordică parohie, la Rădăuți — și nici de malul mării. Foarte mult a contat și faptul că la Braila sunt mai mulți lipoveni decât în orice alt oraș românesc. La Brăila, vin episcopii de rit vechi din toată lumea, ca să fie unși’, spune părintele Vasile Cozma, parohul care a slujit la Catedrala Mitropolitană a rușilor lipoveni din Centrul Vechi.
După ce armata sovietică a invadat și a ocupat Bucovina, în 1940, al VII-lea Mitropolit al credincioșilor staroveri, Siluan, a fost nevoit să părăsească Fântâna Albă, încorporată în acel moment teritoriului Ucrainei, și să-și stabilească reședința la Brăila. Astfel, orașul a devenit centrul spiritual și ierarhic pentru lipovenii din România, Rusia, Bulgaria, SUA, Franța, Australia, Germania, Italia, Gruzia și din alte țări ale lumii.
Rușii lipoveni au ridicat în Brăila trei biserici, două în cartierul Pisc, devenit un fel de ‘patrie a lipovenilor’, și una în Centrul Vechi, care datează din 1856 și a fost, până acum trei luni de zile, Catedrală Mitropolitană.
În urma deciziei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi, Catedrala Mitropolitană a fost mutată într-una din bisericile din cartierul Pisc, locul în care se află concentrată comunitatea rușilor lipoveni din Brăila. Catedrala poartă hramul ‘Acoperământul Maicii Domnului’ și respectă succesiunea încăperilor lăcașurilor de rit ortodox, respectiv pridvor, pronaos, naos și altar, fiind construită în stil neoclasic și romantic, cu elemente bizantine, antice și gotice.
După ce Mitropolitul Siluian și-a dat obștescul sfârșit la 5 ianuarie 1941, la 25 ianuarie, în orașul Brăila a avut loc Sfântul Sobor, la care au asistat episcopii Inochentie, Savatie și Tihon. La Sobor au fost reprezentanții tuturor comunităților de rit vechi din România și din Dobrogea, preoți și mireni. Cu umanitate de voturi, Mitropolit a fost ales episcopul Inochentie (Ivan Grigorievici Usov: 1870-1942), unul dintre scriitorii importanți ai staroverilor.
Cu 38 de ani de activitate arhierească și fiind un experimentat scriitor, Mitropolitul Inochentie avea să aducă un mare folos Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi. Planul lui era unul vast și viza înființarea unui centru spiritual în cadrul Mitropoliei, reînființarea școlilor parohiale în toată diaspora staroveră, înființarea unei tipografii proprii, editarea unui jurnal al și a unor cărți de trebuință bisericească și de învățătură.
Cel de-al zecelea Mitropolit a fost ales episcopul Slavei, în 1968. Acesta a murit la 16 februarie 1985, fiind înmormântat la Brăila. La 1 iunie 1985, Sfântul Sobor l-a ales Mitropolit pe protopopul Timofei, din localitatea Ghindărești, județul Constanța, care, după călugărire, a primit numele de Timon și a condus ierarhia până în anul 1996. El este înmormântat în satul unde a păstorit mulți ani, Ghindărești.
În 1991 are loc întâlnirea Întâistătătorilor bisericești din România și Rusia, respectiv Mitropolitul Timon cu Mitropolitul Alimpie. Starea mitropolitului Timon agravându-se, a necesitat convocarea, în februarie 1996, a unui Sobor, care, pe lângă alegerea unui episcop pentru staroverii din Australia, Canada și America, în persoana P.S.S. Sofronie, a ales și un episcop vicar pentru Centrul Mitropolitan, pe arhidiaconul Leontie de la Mănăstirea de călugări ‘Uspenia’, localitatea Slava Rusă. Treptat, el va fi uns arhimandrit, iar pe 24 martie (stil nou) 1996 episcop de Brăila — Tulcea și vicar mitropolitan.
După moartea mitropolitului Timon, în toamna anului 1996, a fost convocat un nou Sobor, care îl alege ca succesor pe proaspătul episcop vicar, P.S.S. Leonti. Pe 14 octombrie 1996, P.S.S. Leonti a fost întronizat de episcopul Leonid de Slava și episcopul Sofronie, ca cel de-al 12-lea Mitropolit, purtând titulatura de Arhiepiscop de Fântâna Albă și Mitropolit al tuturor credincioșilor de rit vechi. La eveniment a participat și o delegație din partea bisericii surori din Moscova, în frunte cu Mitropolitul Alimpii.
În anul 2000, moaștele primului Mitropolit, Ambrozie, mort în exil și îngropat la Trieste (Italia), au fost aduse la Brăila, în Catedrala Mitropolitană din Centrul Vechi, care, din păcate, a fost serios avariată în urma cutremurelor din 10 noiembrie 1940 și 4 martie 1977. Turla centrală și un nivel al clopotniței s-au prăbușit, iar intemperiile au accentuat degradarea zidurilor, picturii și a mobilierului. În anul 1996, Ministerul Culturii a declarat oficial Catedrala Mitropoliei de Rit Vechi din Brăila monument istoric, luându-se decizia restaurării acestuia, prin Oficiul Național pentru Patrimoniu.
Toate cele trei biserici lipovenești din Brăila sunt închinate Maicii Domnului, în acest mod, orașul fiind apărat, precizează preotul Vasile Cozma. ‘În comunitatea noastră, nicio femeie lipoveancă nu se numește Maria. Ne socotim nevrednici să-i purtăm numele. Nimeni nu sărbătorește la noi de Adormirea Maicii Domnului sau de Nașterea Sfintei Marii’, spune părintele Cozma.
Lipovenii s-au distins întotdeauna prin atașamentul necondiționat față de Biserică. Ritualurile și obiceiurile lor populare se încadrează profund în tradițiile creștine, având conotații sacrale deosebite. Biserica a avut un rol hotărâtor în păstrarea propriei lor identități.
În lucrarea ‘Din datinile, obiceiurile și tradițiile rușilor lipoveni din Municipiul Brăila’, profesorul Ion Andronache vorbește despre taina botezului, care, pentru credincioșii de rit vechi, este un act simbolic, prin care familia întărește creștinismul din casă cu încă un membru. ‘Nașii copilului sunt, de obicei, frații părinților copilului. Foarte rar nașii sunt străini. Biserica Ortodoxă de rit vechi nu permite ca nașii să fie persoane nebotezate sau de alte religii. La lipoveni, botezul se face înainte de răsăritul Soarelui, pentru ca ziua să îl prindă pe copil deja creștinat. Se socotește că, în acest moment al zilei, ruga este primită mai repede de către îngerul păzitor și dispare forța rea. După botez, nou-născutul nu este spălat opt zile, pentru a nu se spăla mirul Sfântului Duh. Mama nou-născutului nu este primită în Biserică timp de 40 zile’, explică profesorul Andronache.
De asemenea, crucea purtată de copil la gât după botez, care reprezintă credința în Isus Hristos răstignit pentru păcatele oamenilor și ea diferă de la bărbat, la femeie. ‘Crucea bărbătească diferă de cea feminină, care prezintă înflorituri în zona colțurilor. Diferența între cruci reprezintă stăpânirea bărbatului asupra femeii’, mai spune profesorul Andronache.
Despre taina sfintei căsătorii, părintele Vasile Cozma spune că, la cununie, cel mai de preț dar pe care îl primesc mirii din partea părinților este o icoană: ‘Icoana este binecuvântarea adevărată a părinților. La biserică, mirele și mireasa merg cu icoana fetei. Când se întorc, sunt așteptați în casa mirelui cu pâine, sare și cu icoana pe care părinții fetei i-au pregătit-o băiatului. La noi, dacă vinzi o icoană, e ca și când ți-ai vinde sporul și norocul casei’.
În casele lipovenilor, fiecare cameră are câte o icoană și există un loc pentru rugăciune, numit în slava veche ‘Colțul ocrotitor al lui Dumnezeu’.
În lucrarea ‘Rușii-lipoveni din România’, Filip Ipatiov scria: ‘Lângă Biserică, lipovenii s-au simțit mai puternici’, subliniind ideea că lipovenii au fost sute de ani ‘un neam născut și ținut de credință’. Credincioșii creștini de rit vechi se consideră păstrătorii ‘adevăratei credințe ortodoxe’ și a vechilor rânduieli tradiționale ale Bisericii Ortodoxe, păstrează calendarul pe stil vechi, iar serviciile religioase le oficiază în limba slavonă.
Deosebirile cele mai importante între ritul ortodox vechi și cel nou constă în faptul că credincioșii din prima categorie se închină cu două degete, pe când ceilalți cu trei degete; scriu numele Mântuitorului cu un singur ‘i’—Isus, nu Iisus; preotul de rit vechi slujește în slavonă, iar ortodocșii de rit vechi ocolesc biserica în sensul acelor ceasornicului, nu invers, așa cum fac ceilalți.
Potrivit rezultatelor definitive ale Recensământul Populației și al Locuințelor care a fost realizat în 2011, numărul rușilor lipoveni din județul Brăila a scăzut sub două mii, respectiv 1.940 de persoane. Președintele Comunității Rușilor Lipoveni din Brăila, Fenia Jipa Rubanov, a declarat, pentru AGERPRES, că Brăila poate fi considerat județul cu cel mai mare număr de lipoveni din România, deoarece în scriptele bisericești există peste 8.000 de ruși lipoveni, chiar dacă oficial numărul lor este cu mult mai mic.
Ca structură, Biserica Ortodoxă Rusă de Rit Vechi din România este organizată într-o Mitropolie, condusă de un Mitropolit și trei episcopi vicari. Cei aproape 38.000 de credincioși lipoveni au la dispoziție 37 de parohii și 57 lăcașe de cult, deservite de 37 preoți, 5 diaconi și 20 cântăreți bisericești. De asemenea, în cadrul cultului funcționează trei mănăstiri și un schit, respectiv ‘Vovidenia’ pentru femei și ‘Uspenia’ pentru bărbați, în comuna Slava Cercheză, din județul Tulcea, și o mănăstire de bărbați și un schit pentru femei în satul Manolea, comuna Forăști, județul Suceava.
În proprietatea cultului se află și 32 cimitire parohiale. Cultul nu are organizat un sistem de învățământ teologic, preoții fiind aleși dintre acei credincioși apți să oficieze serviciile religioase, cunoscători ai limbii slavone, tipicului și canoanelor bisericești.
În cadrul parohiilor preoții organizează, în timpul vacanțelor școlare, cursuri pentru învățarea limbii slavone pentru copiii de vârstă școlară. Periodic, cultul tipărește: ‘Abecedarul’, ‘Ceaslovul’, ‘Psaltirea’, ‘Liturghierul’ și, anual, calendarul bisericesc.
Guvernul României recunoaște, prin hotărârea publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 365 din 13 mai 2008, Statutul Bisericii Ortodoxe Ruse de Rit Vechi din România, implicit Eparhia de Fântâna Albă, cu reședința în municipiul Brăila, care cuprinde parohiile ortodoxe de rit vechi din județele Brăila, Galați, municipiul București, municipiul Tulcea, Sulina, localitățile Sarichioi, Mahmudia, Periprava, Chilia Veche, Mila 23, Sfiștovca (din județul Tulcea), localitatea Bordușani (județul Ialomița), localitatea Fântâna Albă (Ucraina), precum și Țările Baltice.
Potrivit Statutului Bisericii Ortodoxe Ruse de Rit Vechi din România, Mitropolitul este întâi-stătătorul B.O.R.R.V. și poartă titlul de ‘Arhiepiscop de Fântâna Albă și Mitropolit al tuturor credincioșilor ortodocși de rit vechi de pretutindeni’.
Mitropolitul se bucură de toate drepturile stabilite de Sfintele Canoane, de Statutul Bisericii Ortodoxe Ruse de Rit Vechi din România și de regulamentele bisericești. Ca semn distinctiv, Mitropolitul poartă comănac alb cu heruvimi și camilafcă cu cruce, engolpion patriarhal și cruce pectorală patriarhală.
Hramul Catedralei Ortodoxe de Rit Vechi din Braila este ‘Acoperământul Maicii Domnului’ și se prăznuiește în fiecare an la 14 octombrie, după calendarul Gregorian, după calendarul Iulian fiind 1 octombrie.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.