Mii de pelerini din toate colțurile țării vin la Brăila de sărbătoarea Izvorului Tămăduirii de la Biserica Greacă ‘Buna Vestire’ și stau ore în șir la rând, pentru a lua apă sfințită, vindecătoare de boli trupești și sufletești, convinși fiind că are proprietăți miraculoase, unice în toată România.
Se spune că, demult, pe înserat, un cioban își ducea oile de la păscut spre casă, supărat și îngândurat că mama lui orbise și se ruga la Dumnezeu să-i dea sănătate. Deodată, în față, i-a apărut Maica Domnului și i-a spus să construiască o mică troiță la stejarul cel mai bătrân din preajmă și să o împodobească cu multe icoane. În fiecare seară când va trece pe acolo, să aprindă candela și să se roage, pentru ca mama lui să poată vedea. A doua zi, ciobanul s-a apucat de treabă și în trei zile a terminat de construit mica troiță. A observat, însă, că, pe lângă construcția făcută de el, un firicel de apă a inundat încăperea, și s-a apucat să sape un șanț, pentru ca apa să se poată scurge. Pentru că era foarte cald și îi era sete, omul a băut din apa ce curgea și, văzând că este rece și bună la gust, a pus într-o sticlă să-i ducă și mamei sale acasă să-i dea să bea și să se spele pe față. La numai o săptămână după ce a băut din această apă, mama ciobanului s-a vindecat și a început să zărească lumina zilei.
Aceasta este legenda izvorului făcător de minuni de la Biserica Greacă ‘Buna Vestire’ din Brăila, recunoscut în întreaga lumea pentru puterile sale vindecătoare, care se află la 15 metri adâncime, sub Sfântul Altar, și izvorăște o dată pe an, de sărbătoarea Izvorului Tămăduirii.
Este deja o tradiție ca pelerinii să vină cu o zi înaintea deschiderii izvorului și să își petreacă noaptea în curtea Parohiei ‘Buna Vestire’, care le pregătește credincioșilor, de fiecare dată, pachete cu mâncare și un cort în curtea bisericii, unde să se poată adăposti, dacă vremea va fi nefavorabilă.
‘Biserica Greacă este unică în toată creștinătatea, fiind singurul lăcaș cu trei hramuri și trei altare din România: Buna Vestire, Sfântul Gherasim și Sfântul Ierarh Nicolae’, a declarat, pentru AGERPRES, preotul paroh Filip Nicolescu, de la Biserica Greacă ‘Buna Vestire’.
‘Biserica Grecească din Brăila are trei Sfinte Mese: cea centrală, care este în cinstea Bunei Vestiri, cea de sud, în cinstea Sfântului Nicolae, protectorul marinarilor, și cea de nord, în cinstea Sfântului Gherasim de Kefalonia. Sub paraclisul Sfântului Gherasim există un izvor făcător de minuni, ce a fost descoperit sub temelia bisericii din anul 1863. La acest izvor se săvârșesc minuni de sărbătoarea Izvorului Tămăduirii. În fiecare an, slujba agheasmei este săvârșită cu mare cucernicie de către episcopul Dunării de Jos, când se adună o mulțime de pelerini din toată țara și nu numai, ca să primească din apa sfințită’, scrie părintele Vicențiu Curelaru, în Istoria Bisericii Grecești Buna Vestire din Brăila.
Ridicată între 1863-1872, Biserica ‘Buna Vestire’ este un monument istoric ce îmbină stilul bizantin cu cel gotic renascentist și prezintă puternice influențe antice grecești, reprezentând un adevărat punct de reper pentru Centrul Istoric al Brăilei. Edificiul are aproximativ 44 de metri lungime și 22 metri lățime, iar grandoarea lui arăta prestigiul și autoritatea Comunității Grecești de la Brăila, din acea vreme.
Se spune că, aflat într-o vizită în Brăila în 1913, prim-ministrul Greciei, Elefterios Venizelos, văzând în Portul Brăilei multe vapoare împodobite cu steagul grecesc, a fost atât de impresionat încât ar fi spus că nici în Pireu nu a văzut vreodată atâtea steaguri grecești. Timp de aproape 50 de ani, Brăila a fost înfrumusețată prin prezența grecilor, în mâinile cărora s-au aflat, pâna în 1880, aproape în totalitate, navigația, comerțul și industria orașului, progresul economic fiind completat de cel cultural.
Comunitatea Greacă din Brăila a fost înființată pe 18 februarie 1863, de către 315 greci, cu scopul principal de a construi această biserică, unde Sfânta Liturghie să se săvârșească în limba lor. În aceeași ședință, președinte a fost ales marele comerciant Gheorghios Avasiotis, pe care străinii îl numeau ‘Roi du Danube’ (Regele Dunării). Pentru ridicarea bisericii s-a desfășurat o colectă între membrii comunității, donații în bani fiind oferite și de alte comunități grecești din România.
La 26 februarie 1863, epitropia Comunității Grecești a trimis un memoriu domnitorului Alexandru I. Cuza, în care îi cereau permisiunea construirii unei biserici a comunității, închinată Bunei Vestiri, pentru care au depus zece mii florini de aur.
La 13 aprilie 1863, ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice, Cristian Tell, în urma intervenției prefectului Brăilei, Gheorghe Iorgulescu, a ordonat Consiliului Municipiului Brăila să acorde Comunității Grecești o biserică care să funcționeze în limba greacă, ‘deoarece dintre cele o mie șase sute de vapoare care veneau anual în oraș, jumătate erau grecești’.
Domnitorul Alexandru I. Cuza le-a acordat permisiunea construirii bisericii la 15 mai 1863, iar la data de 8 septembrie a aceluiași an a avut loc slujba de punere a pietrei de temelie a sfântului lăcaș, ridicat pentru marinarii celor 800 de corăbii grecești care soseau anual în Portul Brăila.
Se spune că unul dintre ctitori a avut un vis care a dus la descoperirea izvorului cu proprietăți vindecătoare, care se află acum sub Sfântul Altar. ‘Izvorul se găsește la o adâncime de 15 metri și este vindecător doar de ziua Izvorului Tămăduirii, când agheasma țâșnește și suprafața apei fântânii ajunge la doi metri. Numai în această zi preoții deschid fântâna și mulți bolnavi vin din toată țara să primească agheasma, având nădejdea și credința că se vor vindeca’, a spus părintele Vicențiu Curelaru.
În 1863, grecii din Brăila l-au chemat pe arhitectul Avram Ioannidis din Prusa, căruia i-au dat ca sarcină proiectarea unei biserici monumentale, mai presus de oricare alt monument bisericesc din zonă. Arhitectul a proiectat o biserică în cruce înscrisă, cu o clopotniță înaltă pe fațada bisericii, construită de meșterul Constantinos Nicolaou, în 1872.
Materialele de construcție au fost procurate din străinătate, iar lucrările s-au făcut în mare măsură cu meșteri italieni.
‘Arhitectul bisericii a reușit să creeze o construcție unică și deosebită cu meșteri italieni, în care domină elemente antice elene, gotice și renascentiste, îmbinate într-o combinație omogenă a stilului neoclasic, caracteristică de altfel secolului al XIX-lea’, a explicat părintele Curelaru.
Biserica din Brăila va fi terminată în 1872, având ca paroh pe arhimandritul Grigorie Gogos din Insula Lesbos, și va fi târnosită de episcopul Dunării de Jos, Prea Sfințitul Melchisedec. Părintele Curelaru a afirmat că o biserică asemănătoare s-a construit în aceeași perioadă la Constantinopol. Este vorba despre Biserica Greacă ‘Sfânta Treime’ din Taxim (1867-1880), lucrare a arhitectului Vasilios Ioannidis, care nu este exclus să fi fost înrudit cu Avraam Ioannidis. Biserica este cea mai mare construcție post-bizantină din Constantinopol și prezintă elemente arhitectonice asemănătoare cu lăcașul de cult din Brăila.
Pe o placă de marmură așezată pe fațada bisericii din Brăila se poate citi următoarea inscripție: ‘Comunitatea Greacă din Brăila a construit pe propria sa cheltuială această Sfântă Biserică, pe care a dedicat-o Bunei Vestiri și a așezat temelia, la 8 Septembrie 1863, iar prima târnosire a acesteia s-a săvârșit la 29 Octombrie 1972’.
Pictura a fost realizată, în mare parte, de Gheorghe Tăttărăscu și continuată, între anii 1901-1903, de către Constantinos Livadas Liochis. Tâmpla bisericii a fost lucrată în stil neoclasic și este de culoare albă, cu decorații aurite în basorelief.
‘Conform tradiției locale, iconostasul bisericii a fost lucrat la Constantinopol. Conform semnăturilor ce însoțesc icoanele portabile ale iconostasului, acestea au fost pictate de către Matache Orasianu, C. Grasianu din Brăila și V. C. Robea din Galați. Matache Orasianu a pictat și multe icoane portabile ale bisericii, între anii 1874-1894. Multe icoane poartă și semnătura ierodiaconului Ioannis Chiriacos. Prima icoană portabilă cu semnătura lui, care se păstrează la biserica greacă din Brăila, datează din anul 1913. Există icoane cu semnătura lui până în anul 1920’, mai spune părintele Vicențiun Curelaru.
Catapeteasma este lucrată în foiță de aur și este opera artiștilor aduși de la Constantinopol, temelia este din piatră, iar pereții din cărămidă și marmură. Candelabrele bisericii sunt din cristal de Murano și Boemia, care împreună cu pardoseala din parchet creează vizitatorului un sentiment de măreție. Biserica este înfrumusețată cu sfeșnice lucrate la atelierele din Constantinopol, așezate între iconostase, iar decorul bisericii este completat de un număr mare de icoane portabile.
Părintele Curelaru mai scoate în evidență un fapt interesant petrecut în 1899, când Primăria Brăilei, în înțelegere cu Comunitatea Greacă, a hotărât să folosească clopotnița Bisericii Grecești ‘Buna Vestire’ pe post de foișor de foc, deoarece era cea mai înaltă clădire din oraș. Clopotnița era în legătură telefonică cu serviciul de pompieri și, pentru a se stinge incendiile la timp, funcționa ca observator zi și noapte.
Din nefericire, zidurile exterioare și acoperișul bisericii au început să se degradeze în ultimii ani, iar lăcașul de cult se află în pericol de prăbușire. Situația este cu atât mai gravă cu cât una din turle stă să cadă. Autoritățile locale nu pot interveni pentru repararea clădirii, deoarece Arhiepiscopia Dunării de Jos și Comunitatea Elenă din Brăila își dispută dreptul de proprietate asupra clădirii.
Primarul de Brăila, Aurel Simionescu, este îngrijorat că, până la terminarea procesului privind proprietatea asupra clădirii, biserica s-ar putea dărâma, de aceea le-a cerut celor două părți în proces, Comunitatea Elenă și Arhiepiscopia ‘Dunării de Jos’, să cedeze Primăriei administrarea imobilul, pe perioadă determinată, în vederea consolidării și refacerii acestuia.
‘Refacerea bisericii are două dimensiuni: una de consolidare, iar cea de-a doua de refacere a picturii interioare. Parohia trebuie să își actualizeze proiectul făcut undeva prin 2006 și, în momentul în care are această expertiză gata, urmează să intrăm pentru partea de consolidare, împreună cu Consiliul Județean și cu Arhiepiscopia. Vom încerca, apoi, să accesăm un program european pentru partea de pictură, pentru că avem acolo picturi cu valoare de patrimoniu și, probabil, vor putea intra pe o astfel de formulă’, a declarat primarul Aurel Simionescu.
Haralambie Caravia, președintele Comunități Grecilor din Brăila, susține că Biserica Greacă din Brăila, unică în toată creștinătatea, este parte a istoriei grecilor pe aceste meleaguri, fiind o mărturie a prosperității economice și culturale pe care a avut-o orașul de la Dunăre, în cei aproape 50 de ani în care navigația, comerțul și industria orașului s-au aflat aproape în totalitate în mâinile grecilor.
‘Biserica a fost și va rămâne a grecilor, așa cum a fost dintotdeauna, parte din trupul Bisericii Ortodoxe Române, canonic și ierarhic. Este un exemplu al toleranței și al iubirii dintre români și greci’, spune , Haralambie Caravia, care s-a declarat de acord cu reabilitarea clădirii. Singura lui condiție este ca dreptul de proprietate al comunității să nu fie afectat.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.