Casa Memorială ‘Panait Istrati’ din Brăila a fost concepută ”pentru a-l aduce acasă, pentru totdeauna, pe Panait Istrati, cel care a dus atât de departe numele și renumele Brăilei’, spunea directorul Muzeului Brăilei, prof. dr. Ionel Cândea, cu ocazia inaugurării lucrărilor de reabilitare a clădirii.
Imobilul care găzduiește Casa Memorială este înscris în Lista Națională a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice, și a fost cunoscut, la începuturi, sub denumirea de ”Casa Grădinarului”. Moda amenajării parcurilor după modelul celor englezești a determinat, cu precădere în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, preocuparea primarilor brăileni pentru reorganizarea spațiului Grădinii Publice, ceea ce a presupus și angajarea unor specialiști în domeniu.
Astfel, în jurul anului 1860, într-un perimetru situat pe latura de nord-est a Grădinii Publice, s-au construit bufetul, locuința grădinarului și serele. Pe acest amplasament a fost construită, cu funcțiunea de locuință și purtând denumirea de Casa Grădinarului, clădirea cunoscută astăzi drept Casa Memorială ‘Panait Istrati’.
După 1947, clădirea își păstrează destinația administrativă, dar este trecută în administrarea sectorului ‘Spații verzi’ din cadrul Primăriei Brăila. Cu prilejul centenarului nașterii scriitorului Panait Istrati (1884-1984), în acest imobil a fost organizată Casa Memorială ‘Panait Istrati’, inaugurată la 10 august 1984. Deși Panait Istrati nu a locuit niciodată aici, clădirii i-a fost atribuită această destinație, deoarece autorul ‘Chirei Chiralina’ prefera spațiul din vecinătatea casei pentru contemplarea Dunării și a împrejurărilor. Niciuna din clădirile în care Panait Istrati a locuit în Brăila nu s-a păstrat.
În această fostă casă a grădinarului a fost reconstituit universul vieții lui Panait Istrati, scriitorul fiind, astfel, adus acasă, în orașul său natal. Aici sunt valorificate expozițional manuscrise, obiecte personale, piese de mobilier, cărți cu autograf, ediții rare, ediții princeps, fotografii-document, obiecte ce au fost cumpărate, în cea mai mare parte, de la ultima soție a scriitorului, Margareta Istrati. Pălăria, pipa, ochelarii, trusa de birou, geanta și pantofii, lucrurile personale care îl evidențiau în societate pe Panait Istrati, stau cu mare cinste în Casa Memorială din Grădina Mare. Aici mai poate fi admirat un samovar adus de Istrati din Rusia Sovietică.
Este o casă care i-a fost dăruită scriitorului Panait Istrati, în semn de recunoștință, pentru faptul a purtat numele Brăilei peste tot în lume. Muzeul se află în imediata apropiere a Casei Thuringer, loc unde Panait Istrati a locuit în copilăria sa, având în vedere faptul că mama sa a lucrat ca menajeră la această familie. O lungă perioadă, Casa Memorială ‘Panait Istrati’ a avut cu totul altă destinație decât o merita. În anii ’70, aici funcționau două cercuri ale Casei Pionierilor, iar la subsolul clădirii erau depozitate carturile pe care pionierii învățau tainele conducerii auto. Din anul 1984, clădirea și-a reprimit oficial calitatea de Casă Memorială. În anul 2008, a intrat într-un amplu proces de restaurare și consolidare. Reabilitarea Casei Memoriale ‘Panait Istrati’ a făcut parte dintr-un amplu proiect de modernizare a Centrului Istoric al Brăilei, în valoare de peste 10 milioane de euro, realizat printr-un program Phare, care a vizat reabilitarea a încă trei clădiri de patrimoniu din zonă, respectiv Centrul Cultural ‘Nicăpetre’, Muzeul Brăilei și Secția de etnografie.
Lucrările de reabilitare a Casei Memoriale ‘Panait Istrati’ au fost inaugurate pe 16 aprilie 2011, exact când se împlineau 76 ani de la moartea scriitorului brăilean. ‘Acest lăcaș de cultură s-a înființat, practic, în 1984, cu o tematică ce trebuia să ajungă la Tamara Dobrin, la secția Propagandă a Comitetului Central. Cum ne aflam în plin cult al personalității lui Nicolae Ceaușescu, o asemenea încercare nu avea sorți de izbândă. Ea s-a oprit la un anume nivel, și anume la Iuliana Antonescu, cea al cărei nume este purtat de Muzeul din Bacău. Pe 10 august 1984, când a fost inaugurată Casa Memorială, la centenarul nașterii lui Panait Istrati, prezentă la eveniment, Iuliana Antonescu a spus: ‘Trebuie să recunosc că nu v-am ajutat cu nimic, dar și voi să recunoașteți că nu v-am încurcat cu ceva’. Atunci, ajutorul putea să însemne și neimplicare, tocmai pentru a nu bloca definitiv o asemenea încercare’, a spus, cu ocazia inaugurării lucrărilor de reabilitare a Casei Memoriale, directorul Muzeului Brăilei, prof. dr. Ionel Cândea.
Lucian Chișu, fost director al Muzeului Literaturii Române, cel care a lucrat la Casa Memorială ‘Panait Istrati’ din 1984 și până în 1990, își amintește cum, în 1984, deschiderea oficială s-a făcut ‘într-o casă care a fost făcută din sărăcie’. ‘Îmi amintesc că atunci când a fost prezentă doamna Iuliana Antonescu a avut loc deschiderea oficială într-o casă care a fost făcută din sărăcie. A fost mult entuziasm, dar foarte multă sărăcie. Nu arăta așa cum arată acum. Mă leagă ani de viață de acest proiect. Când noi am trimis acea tematică, ea a fost verificată la Ministerul Culturii și la Ministerul Literaturii Române, unde s-au făcut mici retușuri și, după aceea, am primit telefoane disperate să scoatem din text cuvântul patiser și să punem în loc cuvântul plăcintar. Asta îi preocupa pe ei’, a spus Lucian Chișu.
Directorul adjunct al Muzeului Brăilei, Zamfir Bălan, este cel care s-a ocupat de amenajarea interiorului Casei Memoriale ‘Panait Istrati’, reconstruind universul lui Panait Istrati, un patrimoniu de mare valoare lansat în circuitul turistic muzeal, care se remarcă prin eleganța și modernitatea expoziției și prin valoarea documentelor și manuscriselor literare, mai ales că efortul recuperării lor a fost unul foarte mare. ‘Clădirea a avut acum șansa unei restaurări de proporții. Ea are două etaje. Primul cuprinde o expoziție foto documentară, obiecte personale, toate originale, care i-au aparținut lui Panait Istrati, și volume de carte. La etaj, în podul clădirii, la mansardă, este organizat un spațiu pentru activități cu publicul’, explică Zamfir Bălan, care continuă spunând că ‘arta culturală a lumii include Brăila grație lui Panait Istrati’.
‘Experiența ‘Rusia Sovietică’ am avut posibilitatea să o ilustrăm cât se poate de bine, cu multe imagini pe care le-am obținut grație ajutorului venit dinspre Muzeul Literaturii Române din București. Experiența Rusia Sovietică înseamnă pentru Panait Istrati o adevărată lecție. Știm cu toții că el și-a declarat de la început adeziunea față de stânga socialistă, mai apoi comunistă, iar în momentul în care a ajuns în Rusia Sovietică, chiar a spus că vrea să devină cetățean sovietic. După ce a văzut o serie de lucruri care nu corespundeau cu nimic imaginii exterioare, a avut curajul să spună că a greșit, a avut curajul să scrie despre lucrurile acestea și, în felul acesta, Panait Istrati a devenit o lecție de morală, de demnitate și de responsabilitate’, mai spune Zamfir Bălan.
Muzeul cuprinde o sală fotodocumentară și două camere, reprezentând camera de lucru cu biblioteca și sufrageria. Aici pot fi cercetate numeroase fotografii cu Panait Istrati, unele executate de scriitorul însuși. Expoziția cuprinde fotografii cu mama scriitorului, Joița Istrati, imagini cu familia acestuia, cu școala unde a învățat copilul Istrati, cu panoul publicitar pe care acesta îl purta ca și fotograf ambulant și cu imagini cu Brăila, așa cum apare, mai târziu, în operele sale.
La rubrica prieteni, pot fi văzute fotografii ale lui Panait Istrati împreună cu Romain Rolland, Gheorghe Ionescu, Nikos Kazantzakis, Jakob Rosenthal, Romulus Cioflec, Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, George Topârceanu, făcute cu diverse ocazii la Brăila, București, Snagov, Neamț, dar și la Paris, Acropole, Nisa sau Rusia. Istrate mai apare în fotografii alături de a doua soție, alsaciana Anna Munsch, și de prietena sa, elvețianca Bilili, care l-a însoțit în a doua parte a călătoriei în Rusia Sovietică. Despre existența celor două femei în viața sa, Panait Istrati scria: ‘Eu sunt Cosma… Nu renunț nici la Anna, nici la Bilili, mai degrabă la viață’. Colecția mai cuprinde și imagini în care apare cu cea de-a treia soție, Margareta Izescu, într-un voiaj la Nisa, în 1933.
Mai pot fi văzute numeroase ediții din opera scriitorului, începând cu cele tipărite de Editura Rieder din Paris, în franceză, ediții în limba română, precum și în alte 17 limbi. În arhiva muzeului se află scrisorile publicate în ‘Pagini de corespondență’ (1993), o parte din manuscrisul ‘Moș Anghel’ și manuscrisul volumului ‘Biroul de plasare’.
Despre orașul său natal, Brăila, Istrati scria în volumul ‘Neranțula’: ‘Este un evantai aproape în întregime desfășurat. De la cazarmă, care-i formează centrul, opt străzi și două bulevarde formează tot atâtea brațe, traversându-le exact ca legăturile unui evantai”.
Panait Istrati, pe numele său real Gherasim Istrati, s-a născut la Brăila pe 10 august 1884, fiind al doilea copil nelegitim al Joiței Istrati cu Gherasim Valsamis, originar din insula Kefalonia (Grecia), care se ocupa cu contrabanda de tutun în zona Brăilei. Când copilul avea nouă luni, tatăl, bolnav de tuberculoză, se înapoiază în Grecia, unde moare într-un spital din Atena. Joița Istrati își crește copilul muncind ca spălătoreasă cu ziua. ‘M-am născut în Brăila, la 10 august 1884, pe vechiul stil, dintr-o nemuritoare țărancă și un contrabandist grec, pe care nu l-am cunoscut niciodată, având nouă luni la moartea lui. Brăila este orașul în care am văzut prima dată lumina zilei. Am iubit-o în copilărie, am urât-o în adolescență, apoi am pierdut-o. M-am dus în lume. N-am mai fost pentru ea decât un musafir. Acum după ce am făcut înconjurul mai multor vieți, îmi regăsesc Brăila’, scria Panait Istrati despre orașul său natal.
Istrati își petrece copilăria la Baldovinești, satul natal al mamei, cu bunica Nedelea și unchii Dumitru și Anghel, care i-au ținut loc de tată. În multe dintre operele sale pomenește cu dragoste despre aceste locuri ale copilăriei. În volumul ‘Pentru a fi iubit pământul’, Panait Istrati scrie: ‘Îmi place să cred că în clipa când am venit pe lume, primul meu gest a fost acela de a săruta pământul. Acolo, în cătunul Baldovineștilor, la îmbucătura Siretului, imaginea Brăilei s-a vârât desigur în mine, cu violența dragostei. Pământul întreg și toate frumusețile sale’.
Urmează cursurile primare la Școala nr. 11 din str. Griviței, nr. 328 din Brăila, unde face șase ani, doi fiind nevoit să îi repete. Cât locuiește la Brăila, își câștigă singur existența ca băiat de alergătură la o băcănie, băiat de prăvalie la crâșma lui Kir Leonida și la plăcintăria lui Kir Nicola, ucenic în Atelierele Docurilor și la o fabrică de frânghii. Leagă o prietenie cu Mihail Kazanski, cu care, în următorii nouă ani, umblă prin țară și prin lume.
În primăvara lui 1908, îl regăsim la Brăila, ca militant socialist, colaborator regulat la ‘România muncitoare’. În 1910, este secretar al Sindicatului Muncitorilor din Portul Brăila. Participă la Congresul Comisiei Generale a Sindicatelor și a Partidului Socialist Democrat, ca reprezentant al muncitorimii din porturi. Organizează și conduce, împreună cu Ștefan Gheorghiu, greva muncitorilor brăileni împotriva ‘introducerii carnetelor de muncă’ și marea grevă din Portul Brăila. Este corespondent al ziarului ‘Dimineața’ la Brăila. Răspunde la ancheta ‘Pentru votul universal’, în revista ‘Viitorul social’, alături de Constantin Dobrogeanu-Gherea, Ovid Densușianu, Mihail Sadoveanu.
‘Totdeauna am conceput frumusețile artistice ca pe niște divinități menite să facă pe om mai bun, să civilizeze lumea’, spunea Panait Istrati, scriitorul a cărui operă stă sub semnul iubirii de oameni și de libertate.
: Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.